Monday, December 11, 2017
Text Size

Două românce de pe o navă de pasageri, hărţuite şi abandonate în portul Brindisi

Ştire online publicată Vineri, 22 Iunie 2012. Autor: Ion TIŢA-CĂLIN
Două românce care lucrau ca personal auxiliar (hotelier) pe nava de pasageri „Red Star 1", sub pavilion Panama, au fost debarcate şi aban-donate fără nici un ban, în miez de noapte, pe un cheu din portul italian Brindisi, de la Marea Adriatică. „Pe data de 20 iunie 2012, la 21,30, ora României, am primit telefon de la cele două fete, al căror nume nu îl pot divulga pentru a le proteja ima-ginea. Erau stresate, agitate şi plângeau. Mi-au spus că le este frică. Armatorul se purtase foarte rău cu ele. În acest moment nu ştiu dacă se poate vorbi de hărţuire sexuală, dar cu certitudine că e vorba de hărţuire în relaţiile de serviciu. Mi-au relatat că, întrucât nu au dat curs la ceea ce li s-a cerut, au fost schimbate de la un loc de muncă la altul, puse să execute alte munci decât cele pentru care fuseseră angajate. Au fost trimise să execute activităţi cu responsabilităţi peste puterile lor, pentru a greşi şi a fi penalizate. Erau schimbate de pe o navă a companiei pe alta, fiind anunţate cu 15 minute înainte de transfer.Abia, reuşeau să-şi facă bagajul. Mai mult, s-a creat o atmosferă ostilă în jurul lor, în rândul echipajului. Totul a culminat cu încer-carea de a le abandona pe cheu, la Brindisi, fără salariu, fără bani de drum. Atunci, disperate cele două fete m-au sunat, solicitându-mi ajutorul” - relatează Adrian Mihălcioiu, inspectorul român al Federaţiei Internaţionale al Transporturilor. În miez de noapte, a urmat o cursă contra-cronometru pentru salvarea celor două românce. De la primirea telefonului şi până la ora 3,30, Mihăl-cioiu a fost în contact cu Poliţia din Brindisi şi Căpitănia Portului Brindisi. Pentru că autorităţile din Brindisi nu vorbeau altă limbă, inspectorul ITF a fost nevoit să găsească un tradu-cător. Astfel, a reuşit să se facă înţeles şi, după două ore, reprezentanţii autorităţilor au ajuns la navă. În acest interval de timp, Adrian Mihălcioiu a încercat să contacteze agentul navei şi armatorul, dar aceş-tia au refuzat să discute. În cele din urmă a trimis fetele la comandantul navei, cu telefonul deschis, să discute cu el. Şi această încercare a eşuat, căci fetele au fost închise într-o recepţie, timp de jumătate de oră, cu un lacăt pe o uşă şi un paznic albanez la cealaltă. Practic erau ostatice. „Lucrurile s-au calmat când au sosit autorităţile la bord. Armatorul, un italian, care până atunci se eschiva, susţinând că el este agentul navei, a devenit cooperant. M-a sunat şi a început să spună că ei sunt în Italia, ţară europeană, că nu se întâmplă nimic rău, fiindcă el are grijă de oameni” - povesteşte inspectorul ITFÎn urma acestor intervenţii, lucru-rile s-au întors la 180 de grade. „Celor două fete li s-au întocmit foile de debarcare, cu zilele şi orele de lucru şi salariile cuvenite. Sub privirile autorităţilor, au fost duse la hotel şi cazate pe cheltuiala armatorului, iar a doua zi le-au fost plătite salariile. Sumele sunt însă mai mici decât se cuvenea, întrucât nu le-au fost luate în calcul toate orele lucrate. Fetele susţin că au lucrat mai mult de 16 ore pe zi, fapt interzis de lege. Nava nu este acoperită de un contract ITF, deşi face transport de linie între porturile Brindisi şi Vlore (Abania). Vom analiza acest caz şi vom interveni să determinăm armatorul să semneze un contract. La sosirea celor două femei în ţară, ITF România va întocmi un raport detaliat asupra acestor evenimente, care va fi transmis la ITF Londra şi la sindicatele afiliate, pentru ca astfel de fapte să fie prevenite în viitor” - precizează Mihălcioiu.Întâmplarea face parte dintr-o serie de alte cazuri în care sunt implicaţi navigatorii români care muncesc în Italia. Mulţi dintre ei se simt nedrep-tăţiţi, dar pentru că nu sunt sindicalizaţi, nu ştiu cui să se adreseze. Pe de altă parte, multe porturi italiene nu au inspectorate ITF. Drept urmare, navigatorii rămân fără nicio protecţie atunci când sunt debarcaţi fără a fi plătiţi, fără să li se asigure repatrierea. „Cazul celor două românce este un exemplu pentru toţi navigatorii şi personalul auxiliar de pe navele pasagere, mai ales din Italia. Îi aşteptăm să devină membri de sindicat. Depinde numai de ei dacă vom deschide un birou permanent în Italia, unde muncesc foarte mulţi români, un birou care să lucreze non-stop, să le preia cazurile şi să le rezolve” - spune inspectorul ITF România.În anul 2000, Organizaţia Maritimă Internaţională (IMO) a lansat programul „Femei la bord”, care a dat rezultate sub aşteptări. La acea dată, ponderea femeilor în total era de nu-mai 1 - 2%, iar cele mai multe femei marinar erau în statele dezvoltate din punct de vedere economic. Comparativ cu bărbaţii, femeile ofiţer sunt foarte puţine. Femeile lucrează, în special, ca personal auxiliar pe navele de croazieră şi feriboturi înregistrate de cele mai multe ori sub pavilion de complezenţă. Acestea sunt printre cele mai prost plătite şi mai puţin protejate locuri de muncă de pe mare. În 2010, peste 8.000 de românce munceau pe navele de croazieră. ITF consideră că numărul scăzut al femeilor din flota mondială este rezultatul discriminării şi al hărţuirii. Sindicatele navigatorilor au devenit extrem de atente la aceste pericole şi depun eforturi pentru a proteja interesele femeilor care sunt membrii lor.
Category: Viata pe Mare

Search site ...

Login Form