Tuesday, October 24, 2017
Text Size

imagine articol 

Rechinii din shipping, drama motoristului Olaru si un avocat american.

Navigatorii își aduc aminte de sindicat abia când sunt victimele accidentelor de munca, ale îmbolnăvirilor și nimeni nu vrea sa-i ajute. Costinel Olaru este un fost navigator

 

  S-a lăsat de marinărie, dar nu pentru a lucra pe uscat, ci pentru ca nu mai este apt de munca. La vârsta de numai 30 de ani, trăiește cu un handicap grav și depinde de familie. Tânărul este victima rechinilor din crewing-ul românesc și din shipping-ul international, dar și a unei mentalități periculoase, larg răspândite printre navigatorii noștri. Despre aceste lucruri urmeaza sa vorbim în cele ce urmeaza. 

  Cazul Olaru a început la Constanta, când agenția de crewing Nedcon Shipping l-a recrutat pe tânărul marinar pentru compania britanica EMSC Limited. Aceasta este înregistrata în Isle of Man, o insula dependenta de coroana britanica, dar care nu face parte din Regatul Unit și nici din Uniunea Europeana. 

  Spre sfârșitul lui mai 2007, Costinel Olaru a fost îmbarcat, ca motorist, pe remorcherul multifuncțional Sea Hero, aflat la reparații în Lagos, cel mai mare port al Nigeriei. Supervizorul, reprezentantul armatorului, era scoțian, comandantul - american, iar din echipajul international făceau parte și patru români.

  În urma cu ceva timp, avusese loc o explozie la motorul principal, în timpul căreia un marinar fusese rânit. De aceea, trebuiau demontate mecanismele și înlocuite piesele distruse cu altele noi.

  Fiind o zona bântuita de malarie, supervizorul și comandantul navei ar fi trebuit sa ia măsuri de prevenire a îmbolnăvirii. Acestea se fac conform unor proceduri standard și constau în informarea, instruirea echipajului și administrarea medicamentației preventive. În plus, la plecarea din țară, firma de crewing ar fi trebuit sa-l informeze pe marinar despre pericolele din zona de îmbarcare si sa-l îndrume să ceara sau să-și cumpere medicamentele necesare, pentru a preîntâmpina îmbolnăvirea.

  Nedând doi bani pe viaţa echipajului "de strânsura", nimeni dintre cei ce aveau aceste obligații nu le-au dus la îndeplinire. Iar consecințele indiferentei și neglijentei lor n-au întârziat sa apară. 

  La numai trei săptămâni de la sosirea la bord, Costinel Olaru s-a îmbolnăvit de malarie. În loc să-i acorde atenția cuvenita, cazul a fost tratat cu superficialitate de supervizorul scoțian și comandantul american, de parcă era o simpla răceală sau o durere de măsea. 

  Armatorul ar fi trebuit să ceară internarea și să plătească spitalizarea până la vindecarea definitivă. În loc de acestea, marinarul a avut parte de un tratament superficial. La început, i s-au administrat câteva pastile și a fost trimis înapoi, pe nava, la muncă. Pentru ca i s-a făcut tot mai rău, după o foarte scurtă perioada a fost readus la spital. A urmat un tratament superficial, constând în trei perfuzii în decurs de doua zile. 

  Cazul începea sa fie costisitor; românul devenea o povară pentru armator. Supervizorul scoțian și firma de crewing au vrut sa scape cât mai repede de Olaru și l-au convins sa accepte repatrierea. I-au promis că va fi spitalizat în țară, spunându-i că totul este pregătit.

  Cu boala în sânge, agravându-se cu fiecare ora irosită în afara supravegherii medicale, marinarul a ajuns la Constanţa. Într-o primă fază a fost internat la Spitalul de Boli Infecțioase și tratat de malarie. Din cauza urmărilor maladiei, au urmat alte internări. 

  Mai întâi, a fost diagnosticat cu encefalopatie demielenizantă (o afecțiune a sistemului nervos), iar ulterior, când a rămas cu mana stânga și piciorul drept paralizate, i s-a spus ca are scleroza multiplă.

  În tot acest timp, nimeni nu l-a ajutat, în afara de familia sa, care a suportat costurile spitalizărilor. 

  Firma de crewing l-a dus cu vorba și, în cele din urmă, a dispărut. Din partea armatorului, tânărul nu a primit nicio despăgubire, în pofida prevederilor din contractul de munca. Astăzi, Olaru are un certificat de handicapat și, în baza lui, primește un ajutor de 230 de lei din partea statului român. 

  Întâlnindu-l, ieri, la sediul Sindicatului Liber al Navigatorilor, unde venise pentru a cere sprijinul, l-am întrebat: "Aţi fost membru de sindicat pe perioada îmbarcării?" A urmat o perioadă lungă de tăcere. Apoi, vizibil încurcat, mi-a răspuns cu o întrebare: "Contează?" Am replicat: "Contează! Dacă erați membru, sindicatul avea obligația sa vă apere drepturile!" Cu jumătate de glas, marinarul a recunoscut: "Echipajele ocolesc sindicatul, din dorința de a fi aliați ai agențiilor de crewing."

  După 2 ani de la declanșarea bolii, tânărul a constatat ca nicio instituție, nicio autoritate a statului nu poate sau nu vrea să-l ajute. 

  În cele din urmă, a făcut ceea ce trebuia sa facă din prima clipa când a îmbrățișat cariera de marinar: s-a înscris în SLN și a solicitat ajutorul. 

  Acum, vrea să obțină despăgubiri din partea armatorului și, cine știe, poate că, dacă va primi destui bani, s-ar putea găsi, undeva în lume, o clinica, unde să fie tratat și vindecat. Dorința lui cea mai mare este sa fie sănătos, să-și poată câștiga existenta. 

  "Cred că, dacă eram, de prima dată, membru de sindicat aș fi fost mult mai bine informat și protejat. Acum, îmi dau seama că se putea preveni aceasta situație. Sindicatul m-ar fi ajutat din prima faza, când m-am îmbolnăvit în Lagos. Ar fi intervenit sa fiu tratat la timp și vindecat" - afirma, cu regret, tânărul.

  Pentru a soluționa acest caz disperat, SLN a contactat firma de avocatura Poynter, Mannear & Colomb, din SUA. Ieri, avocatul Michael Colomb a sosit la Constanţa și a preluat cazul, apreciind că sunt șanse să se câștige, în instanţă, despăgubiri și daune, din partea armatorului.

  "Cu aceasta firmă de avocatură avem o colaborare veche. Michael Colomb a reușit să rezolve dosare grele pentru noi. Ultimul caz soluționat este cel al navigatorului constănțean Marius B., de pe nava Thomas Selmer. Acesta fusese abandonat într-un spital din Cipru, după ce suferise un accident la cap și își pierduse cunoștința. Nu și-a mai revenit la normalitate după accident și este recuperat în proporție de doar 40%. Firma de avocatură a reușit sa obțină pentru el suma de 250.000 de dolari, o casa, mașină și o renta viageră pană la moarte" - relatează SLN.

 
Category: Cazuri Navigatori

Search site ...

Login Form