Thursday, July 09, 2020

Hipertensiunea Arterială

 

Tensiunea arterială constitue măsurarea presiunii pe care o exercită sângele asupra pereţilor arterelor - vase ce transportă sângele de la inimă pentru întregul  organism. Când inima se contractă, vârful contracţiei este denumit tensiune sistolică, după contracţie urmează relaxarea si tensiunea arterială scade pană la cel mai jos nivel, denumit tensiune diastolică.

Măsurarea tensiunii arteriale este exprimată întotdeauna de valoarea ei sistolică si diastolică.

Tensiunea arterială normală a adultului este de 120/80 mmHg, in general valorile peste 140/90 mmHg sunt considerate înalte si cele sub 90/60 mmHg - joase. Hipertensiunea arterială este un semn ca atât inima cat si vasele lucrează in suprasarcină. In timp, inima, lucrând mai mult, se va ingrosa (se hipertrofiază). Hipertrofia este insoţită de pierderea elasticităţii si creşterea dimensiunii cordului, ceea ce determină o scădere a volumului sanguin pompat din inimă. Pentru a compensa acest lucru, cavitatea ventriculului stâng va creste, deci inima se va dilata.

La nivelul arterelor, hipertensiunea arterială favorizează apariţia aterosclerozei, prin lezarea peretelui intern al vasului si ulterior prin depunere de grăsime, astfel încât plăcile formate vor determina îngustarea arterelor si apariţia unui accident vascular cerebral sau a unui infarct miocardic. Deci, pacienţii hipertensivi au risc crescut pentru următoarele:

· Boli cardiace (Insuficienţă cardiacă, Moarte subita cardiacă, Cardiomiopatie)

·Accidente vasculare cerebrale

· Ateroscleroză

·Anevrism aortic (dilatare excesiva a pereţilor aortei, cu risc de a se rupe)

·Insuficienţă renală

· Retinopatie (pierdere a vederii)

Riscul de a dezvolta aceste complicaţii creste odată cu creşterea valorilor tensionale. Hipertensiunea arterială este deseori denumita „ucigaş tăcut”, deoarece valorile moderat crescute sunt cel mai des neglijate pana la apariţia unei complicaţii majore.

 

1. Semnele si simptomele hipertensiunii arteriale

Majoritatea pacienţilor cu valori moderat crescute spun ca nu simt nimic deosebit când creste tensiunea arterială, insă mulţi au deja semne si simptome ale unor complicaţii (angină, lipsa de aer la efort, etc). Este însă importanta măsurarea tensiunii arteriale de rutină, chiar in lipsa oricărui simptom.

Pacienţii cu hipertensiune se pot plânge de:

·Oboseală

·Ameţeli, greţuri

·Tulburări ale vederii

·Transpiraţie excesivă

·Paloare sau roseaţă a pielii

·Sângerări nazale

·Nervozitate si anxietate

·Palpitaţii (bătăi frecvente neregulate)

·Zgomote in urechi

·Impotenţa

·Dureri de cap

 

2. Metodele de diagnostic ale hipertensiunii arteriale

Odată diagnosticată hipertensiunea arterială, medicul va avea o discuţie amplă despre istoricul medical al pacientului  si despre obiceiurile alimentare. Examinarea completă a pacientului va include masurarea tensiunii la  ambele braţe atat culcat cât  si in picioare. Utilizarea masurării automate continue ambulatorii a tensiunii arteriale timp de 24 ore aduce informaţii suplimentare legate de tipul hipertensiunii arteriale si modalitatea optimă de tratament.

Alte examene utile ale sângelui: hemoleucograma, glicemia, ureea şi creatinina, electroliţi, lipidograma completă (colesterol total, LDL, HDL, trigliceride), acidul uric. Mai sunt utile: examenul sumar de urină, microalbuminuria şi proteinuria cantitativă.

Efectuarea unei electrocardiograme poate depista complicaţii ale hipertensiunii (de ex. hipertrofia ventriculului stâng) sau alte boli cardiace asociate.

Ecocardiografia, care utilizează ultrasunetele pentru vizualizarea structurii si funcţiilor cordului, va verifica problemele cordului aparute secundar hipertensiunii.

 

3. Opţiuni terapeutice pentru hipertensiunea arterială

Masurile prin care se realizează controlul valorilor tensionale sunt reprezentate de modificarea stilului de viaţa si medicamente. Schimbarea stilului de viaţă este primul pas in tratarea hipertensiunii, şi include urmatoarele:

·Oprirea fumatului, este cel mai important lucru pe care trebuie sa-l facă un fumator hipertensiv.

·Scaderea in greutate. Reducerea greutaţii si a circumferinţei abdominale, duce la scaderea tensiunii arteriale si a dimensiunii cordului.

·Dietă bogată in vitamine si minerale (vitamina C este cunoscută ca substanţă ce menţine arterele elastice; vitamina E si B); se pot prescrie suplimente nutritive, dar doar de catre medic.

·Limitarea consumului de sare prin evitarea adaugarii sării la masa.

·Limitarea consumului de alcool.

·Exerciţiu fizic regulat, cel putin trei ori pe saptamană, ţinand seama că este mai important regularitatea exercitiului decât nivelul efortului depus.

·Evitarea stresului psihosocial.

Pacienţii hipertensivi vor evita situaţiile si activităţile care duc la cresterea valorilor tensiunii arteriale la nivel periculos, astfel incât timpul de expunere in saună, piscine cu apă fierbinte, etc. va fi evitat sau scurtat sub 10 minute. De asemenea, pacienţii vor evita medicamentele care cresc tensiunea: decongestive nazale, antihistaminice.

Dacă, în ciuda schimbărilor igieno-dietetice, tensiunea arterială nu ajunge la valori normale, atunci medicul specialist, în strânsă colaborare cu medicul de familie, va prescrie un tratament medicamentos adecvat – şi va urmări efectele acestuia asupra pacientului.

În concluzie, depistarea unor valori crescute ale tensiunii arteriale trebuie sa ingrijoreze pacientul. Acesta trebuie sa se prezinte la un control de specialitate, pentru a lua masurile necesare, evitand astfel complicatiile ulterioare.

 

Dr Jitari Violeta

Medic primar cardiolog

Spitalul Clinic Judetean Constanta

 

Category: Sanatate

Search site ...