Este nevoie de o schimbare de mentalitate

Numărul tot mai redus de navigatori atrage atenția internațională.
Soluția ar fi angajarea femeilor la bordul navelor.

Numărul femeilor angajate pe nave a crescut din 2015 cu 45%, până la aproximativ 24.000 dintre care 7.300 de ofițeri și 16.800 nebrevetati, ceea ce înseamnă practic foarte puțin, mai puțin de 1,30% din personalul maritim.
Femeile sunt angajate cu precădere în sectorul croazierelor.

Este un conflict care transformă teritoriile, mările, porturile și lumea muncii în variabile dependente de miopia strategiilor politice și financiare ale companiilor, într-un sistem de piață bazat pe competiția între țări, pe costuri și drepturi sociale.

Un model perturbator care alimentează o cursă în jos și înrăutățește condițiile de viață pentru milioane de oameni, crescând segregarea, teama și pierderea drepturilor. Iar în centru, chiar în ochiul furtunii, se află navigatorii, sacrificiile navigatorilor și egalitatea de gen de neatins, care se consumă adesea odată cu ignorarea femeilor ca persoane.

În media se vorbește zilnic despre modul în care pandemia a afectat profund calitatea vieții multor lucrători.
Dar cei care au suferit cel mai mult sunt navigatorii, cei al căror sacrificiu a făcut economia mondială să meargă, cu un pret însă foarte mare din partea lor.
În ciuda efortului multor armatori a sindicatelor, a multor companii de crewing și a industriei în general, mulți navigatori nu au putut debarca la timp, unii având chiar mai mult de un an, altii chiar și doi. 

Un sacrificiu imens a fost făcut pentru omenire de un număr relativ mic de lucrători. Anul trecut, au existat peste 1.880.000 de navigatori certificați în conformitate cu Convenția STCW, dintre acestia 883.780 sunt ofițeri și 997.540 nebrevetați. Cu aproape 350.000 mai mult decât acum cinci ani, dar încă insuficienți pentru a satisface cererea rezultată din creșterea flotei mondiale.

Potrivit ICS (International Chamber of Shipping), la o creștere de 2% pe an, conform comenzilor înregistrate de șantierele navale, va exista un deficit de aproximativ 90.000 de ofițeri până în 2026.
Sectorul maritim este, așadar, un sector vital cu o tendință de creștere puternică, oferind salarii respectabile, dar în regim urgent este nevoie de o serie de modificări pentru a asigura o calitate mai bună a vieții angajaților săi.

Navigatorii în general nu pot vota în sistemele electorale naționale atunci când ei sunt la bord, nu au asigurari sociale, sunt departe de familiile lor, au conditiile de munca și viață de izolare iar acum sunt lipsiți și de alt drept fundamental insă cu toate acestea, nu sunt condamnați, ci oameni liberi care lucrează pentru noi.

Mulți navigatori sunt epuizați și caută locuri de muncă alternative la țărm.

Este timpul pentru o schimbare dacă se dorește ca industria să rămână atractivă pentru tineri, iar transformarea ar trebui să înceapă cu egalitatea de gen și nu numai în birourile administrative, ci și la bord.

Daca nu se știa, decenii in urma Cecilia Battistello, o antreprenoare în domeniu, a vopsit în roz navele grupului Contship pe care îl conducea aproape ca o provocare, să atraga atentia asupra faptului că în conducerea stafului companiei se afla și o femeie , semnalând chiar și în acel moment barierele pe care femeile din industria maritimă trebuie să le depășească precum și absența egalității de gen: respect egal, drepturi și oportunități pentru toți. 

Un mesaj de afaceri puternic, dar care nu a avut susținerea necesară.

Realitatea este că din aproape 1,8 milioane de navigatori, 98% sunt bărbați și doar 30% dintre femeile angajate la bord au ajuns la gradul de ofițer. Este o creștere de 50% față de 2015, dar încă prea mică față de obiectivul egalității de gen. 

Schimbarea trebuie sa începa în școli, de unde să se lanseaze măsuri concrete de motivare a femeilor pentru o carieră maritimă. Sunt multe oportunități, în condițiile în care astăzi doar 2,3% dintre ofițeri sunt femei. 

Desigur, este o meserie care necesită un mare sacrificiu.

Nu este o coincidență că aproape 50% din forța de muncă provine din cinci țări: Filipine, urmate de Rusia, Indonezia, China și India.

Însă tocmai din Filipine, țara care deține de departe cel mai mare număr de navigatori, apar semne îngrijorătoare de nemulțumire, din cauza managementului penalizator al pandemiei.

Potrivit ICS, lipsa cronică de personal înalt specializat, capabil să manipuleze nave din ce în ce mai sofisticate riscă să devină de necontrolat.

Pentru a preveni acest lucru, este urgent ca chiar și o industrie dominată în mod tradițional de bărbați, cum ar fi transportul maritim, să lase deoparte motivele organizaționale și prejudecățile și să ia toate măsurile posibile pentru a asigura egalitatea reală de gen.

Din 2023, navigatorilor li se va cere să aibă noi abilități pentru a aplica reglementările privind decarbonizarea. Prin urmare, va fi necesar să se adapteze și textul Convenției STCW, poate începând cu egalitatea de șanse?

Așadar, pare esențial să se intervină în timpul încă disponibil, în vederea unui model social diferit, asupra necesității de pregătire și mai ales a unei revoluții în relațiile de gen, pentru a depăși separarea ierarhică istorică în perspectiva unei schimbări radicale în echilibrul relațiilor de gen și al proceselor decizionale.

Poate că secretul este să le anunțăm femeilor că transportul are nevoie de ele, de abilitățile și de angajamentul lor. Depășirea diversității de gen nu poate decât să fie benefică și să îmbunătățească o industrie care s-a dovedit prea des rezistentă la schimbare, atât în ceea ce privește condițiile de muncă, cât și protecția mediului.